CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare. Vezi definitia »

DESCONCENTRÁ vb. I. tr. A libera, a lăsa la vatră militari concentrați. [< des- + concentra]. Vezi definitia »

țurțurá, pers. 3 sg. țúrțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche. Vezi definitia »

CADASTRÁ vb. tr. a efectua lucrări de cadastru. (< fr. cadostrer) Vezi definitia »

ciupărá vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasăre de pene), a ciupeli. 2. (refl.; despre păsări) a se curăți cu ciocul. 3. (despre animale și păsări) a rupe cu gura (firele de iarbă), a ciuguli, a ciupi; (despre om) a mânca cîte puțin, a ciuguli. 4. a adăuga câte ceva (la ceva). 5. a fura câte puțin, a ciupi, a pișca. Vezi definitia »