FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ◊ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecație (fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre) Vezi definitia »

NUMERABILITÁTE s. f. însușirea de a fi numerabil. (< it. numerabilità) Vezi definitia »

MASIVITÁTE s. f. calitatea de a fi masiv. (< fr. massivité) Vezi definitia »

EROICITÁTE s. f. caracter eroic. (< fr. héroïcité) Vezi definitia »

ELASTICITÁTE s.f. Proprietate a unor corpuri de a-și reveni la forma inițială după ce au fost momentan deformate. ◊ Teoria elasticității = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformație a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare. [Cf. fr. élasticité, it. elasticità]. Vezi definitia »