BENTONÍT s.n. (Geol.) Rocă sedimentară argiloasă, alcătuită din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, cu o mare putere decolorantă. [Var. bentonită s.f. / < fr. bentonite]. Vezi definitia »

ȘĂNCĂLUÍT adj. v. șăncălui. [DAR] Vezi definitia »

FONOLÍT s. n. rocă microlitică efuzivă care la lovire se desface în plăci subțiri, producând un sunet caracteristic. (< fr. phonolithe) Vezi definitia »

ANORTÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. an- „fără” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat în calciu, de culoare alb-roșiatică, cenușiu, cu luciu sticlos. Este întîlnit în geode, în unele bombe vulcanice și în rocile magmatice ultrabazice. Se utilizează ca fondant la fabricarea porțelanului și faianței. Vezi definitia »

DURĂÍT, -Ă, durăiți, -te, adj. v. DURĂI. – [DLRM] Vezi definitia »