trândós, -oásă, adj. (reg.) (despre pământ) bătătorit, tare; (despre piele) îngroșat, cu bătături; (despre oameni) leneș, trândav. Vezi definitia »

scorțurós, scorțuroásă, adj. (reg.) cu scoarța tare, uscată, aspră, cu crăpături; scorțos. Vezi definitia »

HEIMATLOS HÁI-/ s. m. apatrid. (< germ. Heimatlos) Vezi definitia »

NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Vezi definitia »

STANÓS, -OÁSĂ, stanoși -oase, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (bivalent). – Din fr. stanneux. Vezi definitia »