Definita cuvantului decortica
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu decortica
MITIFICÁ, mitífic, vb. I. Tranz. (Rar) A mitiza. – Din fr. mythifier. Vezi definitia »
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier]. Vezi definitia »
BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer) Vezi definitia »
CLARIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) lămuri, a (se) desluși; a (se) limpezi. [P.i. clarífic. / cf. fr. clarifier < lat. clarus – limpede, facere – a face]. Vezi definitia »
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. Vezi definitia »