Definita cuvantului defăima
DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu defăima
JUMÁ s. f. v. jumătate. Vezi definitia »
REPROGRAMÁ vb. tr. 1. a programa din nou. 2. a relua programul destinat unui ordinator pentru a-l corecta sau transfera într-un alt sistem. (< fr. reprogrammer) Vezi definitia »
SUMÁ, sumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă). Vezi definitia »
clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor. Vezi definitia »
ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă. Vezi definitia »