BERTEȘTII DE JOS, com. în jud. Brăila, pe Călmățui; 3.043 loc. (1991). Vezi definitia »

duiós (duioásă), adj. – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează). Vezi definitia »

SCABIÓS, -OÁSĂ, scabioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Bolnav de scabie; râios. 2. Care ține de scabie, privitor la scabie. [Pr.: -bi-os] – Din fr. scabieux. Vezi definitia »

VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. cu multe virtuți. ◊ cinstit, curat, cast. (< lat. virtuosus, după fr. verteux) Vezi definitia »

ingenios;nebun(de la numele marelui fizician Popa Ovidiu Mihai) Vezi definitia »