FUȘEREÁLĂ, fușereli, s. f. (Fam.) Faptul de a fușeri. – Fușeri + suf. -eală. Vezi definitia »

cóită (-te), s. f. – 1. Cățea. – 2. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, Dacor., VIII, 117). Înainte, Pascu, Etimologii, 22, se gîndise la lat. coita. Vezi definitia »

GASTRÍNĂ s. f. substanță secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. (< fr. gastrine) Vezi definitia »

léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul). Vezi definitia »

BORÍȚĂ s. f. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din magh. borica. Vezi definitia »