Definita cuvantului măiestrie
MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măiestrie
jăcmăníe (jecmăníe), s.f. (înv.) jaf mare; jăcman. Vezi definitia »
ALVEOLOCLAZÍE s.f. Topirea progresivă a procesului osos alveolar prin resorbția elementelor țesutului osos. [Gen. -iei. / cf. lat. alveolus – cavitate mică, gr. klasis – distrugere]. Vezi definitia »
STADIMETRÍE s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen. -iei. / < fr. stadiométrie]. Vezi definitia »
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare creată în vederea unui scop comun și organizată pe baza unui statut. 2. Proprietate a fenomenelor psihice de a se atrage între ele și de a se grupa unele cu altele în câmpul conștiinței; legătură între reprezentări, datorită căreia o imagine, odată ivită în conștiință, aduce o alta, prin asemănare sau contrast. 3. Unire în grupuri a moleculelor unor substanțe. [Pr.: -ci-a-] – Fr. association. Vezi definitia »
MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec. Vezi definitia »