Definita cuvantului măiestrie
MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măiestrie
CRONAXÍE s. f. timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. (< fr. chronaxie) Vezi definitia »
SARCOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament cu ajutorul extractelor din carnea animalelor. [Gen. -iei. / < fr. sarcothérapie, cf. gr. sarx – carne, therapeia – tratament]. Vezi definitia »
-FAZÍE elem. „vorbire, exprimare”. (< fr. -phasie, cf. gr. phasis) Vezi definitia »
MACROBÍE s.f. Durată excepțională a vieții unei ființe; longevitate. [Gen. -iei. / < fr. macrobie, cf. gr. makros – mare, bios – viață]. Vezi definitia »
ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază. Vezi definitia »