Definita cuvantului măiestrit
MĂIESTRÍT, Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. Măiestri.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măiestrit
ZBÂNȚUÍT1 s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui. Vezi definitia »
SUPERSATELÍT s. m. satelit (de telecomunicații) de mare capacitate. (< super1- + satelit) Vezi definitia »
găbjít, găbjítă, găbjíți, găbjíte, adj. (reg.) 1. înhățat, găbuit, prins. 2. îndesat, umplut. 3. furt, șterpelit. Vezi definitia »
învrednicit ▷declinări
învrednicit adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învrednicít învrednicítul învrednicítă învrednicíta
plural învrednicíți învrednicíții învrednicíte învrednicítele
genitiv-dativ singular învrednicít învrednicítului învrednicíte învrednicítei
plural învrednicíți învrednicíților învrednicíte învrednicítelor
ÎNVREDNICÍ Vezi definitia »
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit. Vezi definitia »