felehérț (-țuri), s. n. – Cruce de car. – Var. feliherț, felehearț. Mag. felhérc (DAR). În Trans. Vezi definitia »

obráț, obráțe, s.n. (înv. și reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m. Vezi definitia »

CUCULÉȚ, cuculeți, s. m. Diminutiv al lui cuc; cucuț, cucușor. – Cuc + suf. -uleț. Vezi definitia »

NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț. Vezi definitia »

șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »