Definita cuvantului coloratură
COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coloratură
APONEVROZÍTĂ s. f. inflamație a unei aponevroze. (< fr. aponévrosite) Vezi definitia »
úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »
ADENÍTĂ s.f. Inflamație a ganglionilor limfatici; bubon. [< fr. adénite, cf. gr. aden – glandă]. Vezi definitia »
înfloreálă s.f. (pop.) împodobire cu flori; acoperire cu flori. Vezi definitia »
babaroasă, babaroase s. f. zar Vezi definitia »