Definita cuvantului comandament
COMANDAMÉNT, comandamente, s. n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. ◊ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. Fig. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (Jur.) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din fr. commandement.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu comandament
RECONFORTÁNT, -Ă adj. Care dă putere; întăritor. // s.n. Substanță, medicament care reconfortează. [< fr. réconfortant]. Vezi definitia »
absorbánt, -ă I. adj., s. n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.; absorbitor (I), absorbtiv. II. adj. (fig.) care preocupă. (< fr. absorbant) Vezi definitia »
CĂRÚNT, -Ă, cărunți, adj. (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr alb. – Lat. canutus. Vezi definitia »
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis. Vezi definitia »
CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus) Vezi definitia »