Definita cuvantului comandament
COMANDAMÉNT, comandamente, s. n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. ◊ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. Fig. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (Jur.) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din fr. commandement.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu comandament
serviént, serviéntă, adj. (înv.; despre imobile, proprietăți etc.) aservit, supus, subjugat. Vezi definitia »
EFLORESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care înflorește. ♦ (Fig.) Înfloritor, în floare. 2. (Chim.; despre săruri) Care pierde din apa de cristalizare, devenind pulvurulent la aspect. [< fr. efflorescent]. Vezi definitia »
frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni). Vezi definitia »
ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. Cu aspect voit arhaic. Stil arhaizant. – Fr. archaïsant. Vezi definitia »
PUTRESCÉNT, -Ă, pustrescenți, -te, adj. (Livr.) Care a intrat în putrefacție. – Din fr. putrescent. Vezi definitia »