etimologia – lat.somnus= somn, fr.assommer – a omorâ sau a ameți prin lovitură cu un corp greu ) Vezi definitia »

FILÁRIA s. f. Nume dat mai multor viermi lungi și subțiri ca o ață, care trăiesc paraziți la oameni și animale (Filaria). [Pr.: -ri-a] – Din lat. Filaria [bancrofti etc.], numele științific al animalului. Vezi definitia »

ARABIA 1. Cea mai mare pen. de pe Pămînt, în SV Asiei, limitată la V de Marea Roșie, la NV de G. Aqaba, Marea Moartă și rîul Iordan, la NE de C. Mesopotamiei, la E de G. Oman și G. Persic, iar la S de G. Aden și M. Arabiei; 2,73 mil. km²; c. 31 mil. loc. (1989). Este un uriaș podiș deșertic, cu marginile de V și de S înălțate (alt. max.: 3.600 m în Jebel an Nabi Sha’ib), iar spre E o cîmpie joasă. În interiorul pod. se găsesc deșerturile Nefud (la N) și Rub’al Khali (la S), între care se intercalează hamada Nejd, cu dune, ueduri și stînci golașe. Mari expl. de petrol în reg. G. Persic. Străbătută prin mijloc de Tropicul Capricornului. A. are climă tipic tropicală, cu temperaturi de 40-45 ºC și amplitudini termice mari, cu precipitații reduse (100 mm/an). În M-ții Yemenului și M-ții Omanul, musonul de vară din Oc. Indian aduce precipitații bogate (700-900 mm/an). Rîurile permanente și lacurile sînt aproape inexistente. Vegetația, solurile și fauna sînt specifice deșerturilor. 2. Marea Arabiei, mare în bazinul Oc. Indian, situată între Pen. Arabia și India; 3,7 mil. km². Ad. med.: 2.734 m; ad. max.: 5.203 m. Temp,. apei: 22-29 ºC. Salinitate: 35-36 ‰. 3. Deșertul Arabiei, reg. deșertică situată în Egipt, între Nil și Marea Roșie. Zonă de podiș cu fundament vechi cristalin, care spre Marea Roșie se ridică pînă la 2.187 m (vf. Sha’il el Banat), iar spre S trece în deșertul Nubiei. Climat secetos. Exploatări de petrol, fosforite, cositor. Vezi definitia »

apropiá (-íi, apropiát), vb. – 1. A se deplasa (tot) mai aproape de ceva sau cineva. – 2. A intra în legătură, a aborda pe cineva. – 3. A pune împreună. – 4. A pune aproape spre a compara, a confrunta. – Mr. aprok’u, mr. prok’u. Lat. apprŏpiāre, care a ajuns să se confunde cu apprŏpinquāre (Pușcariu 102; Candrea-Dens., 66; REW 557; DAR); cf. sard. approbiare, v. prov. apropchar, fr. fr. approcher (› it. approcciare). Cf. aproape. Vezi definitia »

BENEFICIÁ vb. I. intr. A avea un beneficiu, a trage un folos din ceva sau de la cineva, a profita. [Pron. -ci-a. / < fr. bénéficier]. Vezi definitia »