Definita cuvantului mănunchi
MĂNÚNCHI, mănunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (2). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă. 3. Mâner (la unele arme), coadă, plăsea. [Pl. și: (rar, m.) mănunchi. – Var.: mănúchi s. n.] – Lat. manuclus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănunchi
trei ochi expr. (cart.) trei. Vezi definitia »
popénchi, popénchi, s.m. (reg.) 1. ciupercă comestibilă (căciula-șarpelui și buretele-calului). 2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile). 3. om mic de statură; popândoc, popârdă. 4. epitet glumeț pentru un copil; popândoc, popândău. 5. (cu forma: popenc) om leneș; popânzac, popânzoi, popârdă. Vezi definitia »
TAMBÚCHI s.n. Deschidere care servește pentru intrarea în încăperile de sub punte ale unei nave. [Pl. -turi. / < it. stambugio]. Vezi definitia »
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho. Vezi definitia »
BENCHI s. n. v. benghi. Vezi definitia »