Definita cuvantului demonta
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu demonta
a-și purta / a-și duce crucea expr. a îndura o suferință mare. Vezi definitia »
BOTTA 1. Dan B. (1907-1958, n. Arad), poet și dramaturg român. Lirică ermetică, în limbaj încifrat, abscons, cultivînd neologismul rar și muzicalitatea versului („Eulalii”). Eseuri și articole teoretizînd poezie pură în tradiția clasicismului antic („Limite”, „Charmonion sau Despre muzică”), poeme dramatice de inspirație folclorică și mitologică („Comedia fantasmelor”, „Sărmanul Dionis”, „Soarele și luna”). A tradus din Fr. Villon și E.A. Poe. 2. Emil B. (1911-1977, n. Adjud), scriitor și actor român. Frate cu B. (1). Lirică romantică, elegiacă, încărcată de neliniști și remniscențe livrești („Întunecatul April”, „Pe-o gură de rai”) sau de un erotism discret, tanatofil („Un dor fără spațiu”). Proză poematică, sub semnul bizarului și al halucinației („Trîntorul”). A creat roluri de tragedie și de dramă în piese de Shakespeare, Cehov și Caragiale (Ion din „Năpasta”) pe scena Teatrului Național din București. Roluri în filme („Răscoala”, „Faust”, „Reconstituirea”). Vezi definitia »
DISPUTÁ vb. I. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a susține o dispută; a discuta în contradictoriu. III. refl. (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura. (< fr. disputer, lat. disputare) Vezi definitia »
PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< fr. patenter]. Vezi definitia »
Arta gravarii pietrelor pretioase Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z