UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. Vezi definitia »

SIMPLIFICATÓR, -OÁRE, simplificatori, -oare, adj. Care simplifică. – Din fr. simplificateur. Vezi definitia »

priór¹, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier. Vezi definitia »

EXTIRPATÓR, -OÁRE adj. Care extirpă, care scoate. // s.n. Unealtă mecanică care servește la smulgerea buruienilor dintr-un teren de cultură și la reafânarea superficială a solului. [Cf. fr. extirpateur]. Vezi definitia »

VIRATÓR s. n. (mar.) dispozitiv de virare a parâmelor. (< vira + -tor) Vezi definitia »