călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040). Vezi definitia »

învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară. Vezi definitia »

MICÍ, micesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) micșora. – Din mic. Vezi definitia »

ce mai maci? expr. (glum.) ce mai faci? Vezi definitia »

arcáci (arcáciuri), s. n. – 1. Îngrăditură pentru oi. – 2. Îngrăditură făcută în apă pentru prins pește. Tc. arkaç (Hasdeu 1492). Vezi definitia »