ȘERPÁR (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar. Vezi definitia »

ARÁR¹ adv. Rar, rareori. [Var.: aráre adv.] – Din a³ + rar. Vezi definitia »

SUBLOCATÁR, -Ă, sublocatari, -e, s. m. și f. Subchiriaș. – Sub¹- + locatar (după fr. sous-locataire). Vezi definitia »

ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane¹. – Ngr. antifonari. Vezi definitia »

TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură]. Vezi definitia »