Definita cuvantului mănăstiresc
MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănastirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănăstiresc
PLEASC interj. Onomatopee care imită zgomotul produs de limbă când se desprinde brusc de cerul gurii (când se mănâncă cu lăcomie). – Onomatopee. Vezi definitia »
CAVALERÉSC, -EÁSCĂ adj. De cavaler; (p. ext.) franc, leal; sincer, deschis. [Cf. it. cavalleresco, fr. chevaleresque]. Vezi definitia »
OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »
semențésc, -eáscă, adj. (înv.; despre căsătorii) care se face între rude (de gradul întâi). Vezi definitia »
MUNTENÉSC, -EÁSCĂ, muntenești, adj. 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor (1), privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia. 2. De (la) munte. – Muntean + suf. -esc. Vezi definitia »