TRÚFĂ², trufe, s. f. (Înv.) Trufie. – Lat. *trufa. Vezi definitia »

chiflă, chifle s. f. 1. (în fotbal) șut pe lângă minge; șut în aer. 2. (tox.) formă sub care se prezintă morfina-bază. Vezi definitia »

RADIOSÚRSĂ s.f. Sursă cerească de unde radioelectrice. [Cf. fr. radiosource, it. radiosorgente]. Vezi definitia »

PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. Vezi definitia »

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță. Vezi definitia »