BALÁNT, -Ă adj. (Despre brațe, picioare etc.) care atârnă, se balansează. (< fr. ballant) Vezi definitia »

URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. (< fr. urticant) Vezi definitia »

BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt. Vezi definitia »

DILUÁNT s. m. substanță care diluează (1). (< fr. diluant) Vezi definitia »

DISCRIMINÁNT, -Ă I. adj. care separă, face deosebire. II. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi care servește a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuației; realizant. (< fr. discriminant) Vezi definitia »