Definita cuvantului mănușă
MĂNÚȘĂ, mănuși, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Pop.) Mănunchi (1). 3. (Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦ P. gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Var.: mânúșă s. f.] – Mână + suf. -ușă.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănușă
NARCOTÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, somnifer ușor, tonic și calmant al tusei. (< fr. narcotine) Vezi definitia »
BARCÁNĂ (‹ fr.) s. f. Dună caracteristică periferiei deșerturilor, în formă de potcoavă asimetrică cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vîntului, cu o înălțime medie de 15-20 m și o lungime de 200-800 m. Vezi definitia »
CISTEÍNĂ s. f. aminoacid sulfurat, din hidroliza acidă a proteinelor, în procesele de oxidoreducere din celulă. (< fr. cystéine) Vezi definitia »
CRÚMPENĂ, crumpene, s. f. (Reg.) Cartof. – Din scr. krumpir. Vezi definitia »
ALÓNJĂ s. f. 1. piesă pentru prelungirea unor obiecte. 2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului. 3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional. (< fr. allonge) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z