ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și. Vezi definitia »

semi- – Pref. care indică ideea de „jumătate”. Lat. semi-, prin intermediul fr. Se aplică uneori comp. proprii rom., cf. semicărturar, s. m. (semidoct), semizeu, s. m. (zeitate de rang inferior). Vezi definitia »

VERMI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „vierme”, „(referitor la) viermi”. [< fr., it. vermi-, cf. lat. vermis]. Vezi definitia »

adormi, adorm I v. t. a lovi (pe cineva) pînă la leșin II v. i. 1. a muri 2. a-și pierde cunoștința, a leșina Vezi definitia »

A UIMI a lăsa cu gura căscată (pe cineva), a lăsa mască / paf / țuț, a rupe gura lumii / târgului, a speria. Vezi definitia »