DIVÍN, -Ă adj. 1. dumnezeiesc; de la zei. ◊ făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încântător. (< fr. divin, lat. divinus) Vezi definitia »

godín (-ne), s. n. – Sobă de fier. De la o marcă de fabrică. Cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110. Vezi definitia »

MASCULÍN, -Ă adj. 1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de ființe sau de lucruri de sex bărbătesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silabă. (< fr. masculin, lat. masculinus) Vezi definitia »

in portiunea distala a esofagului, langa diafragma(diafragma se mai numeste frenus) Vezi definitia »

CHAMBERTIN AM-BER-TÉN/ s. n. varietate de vin roșu din Burgundia. (< fr. chambertin) Vezi definitia »