Definita cuvantului cuibări
CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuibări
CÂLȚIȘÓRI s. m. pl. Diminutiv al lui câlți. – Câlți + suf. -ișor(i). Vezi definitia »
scurgeri s. f. pl. blenoragie. Vezi definitia »
șupurí (-résc, -ít), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri ‹ șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag. Vezi definitia »
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă Vezi definitia »
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru. Vezi definitia »