Definita cuvantului cuibări
CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuibări
PETRI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piatră”, „pietros”, „mineral”. Var. petro-. / < it. petro-, cf. lat., gr. petra]. Vezi definitia »
SFERI- v. sfero-. Vezi definitia »
POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar. Vezi definitia »
a se rupe în figuri expr. (adol.) a se grozăvi, a se fuduli. Vezi definitia »
tresărí (-ár, -ít), vb. – A tresălta, a face o mișcare bruscă și spontană. – Mr. antrisar, antrisărire. După fr. tressailir, adaptat la conjug. lui a sări. Der. din lat. *tra(n)s-sălĭre (Pușcariu 1761) ar fi posibilă numai pentru mr. Vezi definitia »