VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman. Vezi definitia »

SCOȚIÁN, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Scoției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scoției sau populației ei, privitor la Scoția sau la populația ei, originar din Scoția. [Pr.: -ți-an] – Scoția (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

UMÁN, -Ă adj. 1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc. ♦ geografie ~ă = antropogeografie. 2. (și adv.) cu dragoste de oameni, omenos, bun, blând. (< lat. humanus) Vezi definitia »

PELAGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pelagianismului. (< fr. pélagien) Vezi definitia »

RUPELIÁN s.n. (Geol.) Etajul mijlociu al oligocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rupélien, cf. Rupel, râu din Belgia]. Vezi definitia »