SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur. Vezi definitia »

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător. Vezi definitia »

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE adj. care trezește dezgust; respingător. (< dezgusta + -tor) Vezi definitia »

MONSENIÓR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare, cardinalilor și altor prelați; persoană care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur. Vezi definitia »

PSEUDOPROFÉSOR s.m. Fals profesor. [Et. incertă]. Vezi definitia »