Definita cuvantului desinență
DESINÉNȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu desinență
MINIVACÁNȚĂ s. f. vacanță scurtă. (< mini1- + vacanță) Vezi definitia »
SOFÍTĂ s. f. corp de iluminat cu incandescență, în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. (< germ. Soffitte) Vezi definitia »
COLÍNĂ2 s. f. amină din compoziția materiei vii ai cărei derivați (acetilcolina etc.) au un rol important în organism. (<fr. choline) Vezi definitia »
EPIDERMOMICÓZĂ s.f. Micoză care afectează stratul superficial al pielii și fanerele. [< fr. épidermomycose]. Vezi definitia »
mérță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear. Vezi definitia »