PARVENÍ vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți. 2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i. parvín. / < fr. parvenir]. Vezi definitia »

oșení, oșenésc, vb. IV (reg.) a se alina (o durere), a se stinge, a dispărea (o molimă). Vezi definitia »

CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – Cf. săs. schänden. Vezi definitia »

juní, junésc, vb. IV (reg., înv.) a trăi anii juniei, a rămâne necăsătorit (celibatar). Vezi definitia »

SCORMONÍ, scormonésc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; p. gener. a căuta. ◊ Refl. Se scormonește în buzunare. ♦ Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni. 3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ Fig. A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ◊ Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi. 4. Intranz. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. [Prez. ind. și scórmon. – Var.: (reg.) scormolí vb. IV] – Et. nec. Cf. scurma, răscoli. Vezi definitia »