Definita cuvantului deșteptăciune
DEȘTEPTĂCIÚNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu deșteptăciune
infractiune, violare, incalcarea unui tratat. Vezi definitia »
NÓTA BÉNE (abr. N. B.) s. m. expresie spre a semnala cititorilor o informație, o precizare suplimentară. (< lat. nota bene, notează bine!) Vezi definitia »
PRECONCEPȚIÚNE s.f. v. preconcepție. Vezi definitia »
GRATITÚDINE s. f. recunoștință. (< fr. gratitude, lat. gratitudo) Vezi definitia »
procleciúne, procleciúni, s.f. (înv.) anatemă, afurisenie (facută de patriarh). Vezi definitia »