MIÁSMĂ, miasme, s. f. Emanație rău mirositoare; duhoare, putoare, exalație. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasme. Vezi definitia »

AUTOCRÍTICĂ s.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique]. Vezi definitia »

háslă, hásle, s.f. (înv.) strigăt de bucurie. Vezi definitia »

MARICULTÚRĂ s. f. cultură de plante și animale marine de interes economic; acvacultură (1). (< engl. mariculture) Vezi definitia »

INSOLVÉNȚĂ s.f. Insolvabilitate. [< it. insolvenza]. Vezi definitia »