vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros). Vezi definitia »

nevestésc, nevesteáscă, adj., s.f. art. (pop.) 1. (adj.) privitor la nevastă, de nevastă, specific nevestelor. 2. (s.f. art.) melodie care se cântă când pleacă mireasa de la părinți în casa mirelui. Vezi definitia »

FANATICÉSC, -EÁSCĂ, fanaticești, adj. (Înv.) Fanatic. – Din fanatic + suf. -esc. Vezi definitia »

OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. Vezi definitia »

VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc. Vezi definitia »