SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ. Vezi definitia »

ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor. Vezi definitia »

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur. Vezi definitia »

TELEMETRÓR s. m. tehnician care lucrează cu telemetrul; telemetrist. (< fr. télémétreur) Vezi definitia »

CANOTÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică canotajul; canotier. (< fr. canoteur) Vezi definitia »