DACÍTĂ s.f. Exploziv întrebuințat în mine, datorită calității sale de a nu aprinde grizuul. [< fr. dacite]. Vezi definitia »

CHIURÉTĂ s.f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. [< fr. curette]. Vezi definitia »

TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C₅H₆N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF] Vezi definitia »

LÁMĂ¹ s.f. 1. Foaie metalică subțire. 2. Limba (unui cuțit, a unei custuri), fierul, partea de metal tăioasă a unui obiect. 3. Bucată subțire de sticlă pe care se așază substanțele care trebuie examinate la microscop. 4. Strat foarte subțire de lichid. [< fr. lame, it. lama]. Vezi definitia »

-ÓZĂ² suf. (Med., biol.) „Condiție”, „stare”, „maladie cronică, afecțiune neinflamatorie”. (din fr. -ose; cf. gr. -osis) Vezi definitia »