Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). (< fr. agnation, lat. agnatio) Vezi definitia »
DISCÉRNE vb. tr. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< fr. discerner, lat. discernere) Vezi definitia »
MONDOVIZIÚNE s.f. Transmitere în diferite părți ale lumii a unor imagini de televiziune prin intermediul sateliților artificiali. [Pron. -zi-u-. / < fr. mondovision]. Vezi definitia »
PRECESIÚNE, precesiuni, s. f. 1. (Fiz.) Deplasare lentă a axei de rotație a unui corp care se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (Astron.) Deplasare lentă și în sens retrograd a punctelor echinoxiale pe ecliptică. [Var.: precésie s. f.] – Din fr. précession. Vezi definitia »
IMITAȚIÚNE s. f. v. imitație. Vezi definitia »