Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
REVIZIÚNE s. f. v. revizie. Vezi definitia »
INTERPRETAȚIÚNE, interpretațiuni, s. f. (Înv.) Interpretare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interprétation, lat. interpretatio, -onis. Vezi definitia »
STERPITÚDINE s.f. (Rar) Sterilitate. [< sterp + -itudine]. Vezi definitia »
OCLUZIÚNE s.f. 1. (Rar) Închidere; faptul de a închide. ♦ (Med.) Astupare, închidere a unui orificiu sau a unui canal; obstrucție (1). 2. Închidere a canalului vorbitor într-un anumit punct al lui în timpul pronunțării unei consoane. 3. Ocluziunea ciclonilor = trecere a ciclonului mobil în stadiul final de evoluție. 4. Bulă de gaz rămasă într-o piesă de metal după turnare. [Pron. -zi-u-, var. ocluzie, oclusiune s.f. / cf. fr. occlusion < lat. occludere – a închide]. Vezi definitia »
OBIECȚIÚNE s.f. v. obiecție. Vezi definitia »