vad (-duri), s. n. – 1. Loc de trecere pe cursul unui rîu. – 2. (Înv.) Port, ambarcader. – 3. Pasaj, loc pe unde se trece. – 4. Loc cu mori, loc bun pentru a amplasa o moară de apă. – 5. Loc bun pentru negoț, unde există multă concurență. Lat. vădum (Pușcariu 1849; REW 9120a), cf. it., sp. vado, prov. guat, fr. gué, cat. guau, port. vao. – Der. vădui, vb. (a trece prin vad); vădărit, s. n. (taxă de trecere); vădar, s. m. (încasator de vădărit); vădos, adj. (care are vad), pe care REW 9120 îl trimite la lat. vadōsus. Vezi definitia »

SEMINOMÁD, -Ă adj. (Despre popoare) În stare de seminomadism. [Pl. -azi, -ade. / cf. fr. semi-nomade]. Vezi definitia »

DIGITIGRÁD, -Ă adj., s. m. f. (mamifer) care merge sprijinindu-se numai pe vârful degetelor. (< fr. digitigrade) Vezi definitia »

năclád, năcláduri și năclázuri, s.n. (reg.) 1. butuc gros de lemn; năcăruș. 2. scorbură de copac. 3. grindă groasă de stejar. 4. (fig.) greutate, povară sufletească. Vezi definitia »

ANTEROGRÁD, -Ă adj. anterior. ♦ amnezie ~ă = formă de amnezie care păstrează amintirile vechi. (< fr. antérograde) Vezi definitia »