Definita cuvantului epiglotă
EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epiglotă
SEXTÍNĂ s.f. (Lit.) Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe, având fiecare șase decasilabe și cu rime repetate de la prima strofă. ♦ Poem sau poezie alcătuită din strofe de șase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al șaselea]. Vezi definitia »
LÁMĂ2 s. f. mamifer rumegător din familia camelidelor, care trăiește pe platourile Americii de Sud. (< fr. lama, sp. llama) Vezi definitia »
FURGONÉTĂ s.f. Automobil (închis) de transport, care are o platformă (acoperită) cu o ușă oblon în spate; autofurgonetă. [< fr. fourgonnette]. Vezi definitia »
PARALDEHÍDĂ s. f. (Chim.) Produs rezultat din polimerizarea acetaldehidei și care are acțiune hipnotică. – Din fr. paraldéhyde, engl. paraldehyde. Vezi definitia »
VITÉZĂ s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală. ♦ (Fiz.) Variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteză de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm care evidențiază un proces infecțios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. [< fr. vitesse]. Vezi definitia »