Definita cuvantului eră
ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eră
TABACHÉRĂ s.f. (Arhit.) Ferestruică situată în planul acoperișului, care permite luminarea și aerisirea podului sau a unei mansarde. [După fr. (fenêtre à) tabatière]. Vezi definitia »
ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. Îngrămădire de ființe sau de lucruri într-un loc; îmbulzeală, aglomerație. [Pr.: -su-ia-] – Înghesui + suf. -eală. Vezi definitia »
BRAVÁDĂ s.f. Provocare cutezătoare; sfidare. [< fr. bravade]. Vezi definitia »
ELASTOCINÉTICĂ s. f. parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, fără a ține seama de cauzele care le produc. (< fr. élastocinétique) Vezi definitia »
SENESCÉNȚĂ s. f. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului. (< fr. sénescence) Vezi definitia »