STUPOÁRE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor) Vezi definitia »

zmăcináre (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinắrii; pl. zmăcinắri Vezi definitia »

pergheluíre s.f. (înv.) 1. (despre cercuri, circumferințe) descriere, desenare, trasare. 2. construire în formă de arcadă sau de semicerc. Vezi definitia »

MÂRȘĂVÍRE, mârșăviri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mârșăvi și rezultatul ei. – V. mârșăvi. Vezi definitia »

CALÁRE, calări, s. f. Acțiunea de a (se) cala. – V. cala. Vezi definitia »