SOCIOMETRÍE s. f. ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea unor elemente de psihologie socială a grupurilor mici, care permit cunoașterea structurii latente a grupului. (< fr. sociométrie) Vezi definitia »

INTOXICÁȚIE s. f. otrăvire a organismului cu substanțe toxice. (< fr. intoxication) Vezi definitia »

variáție (modificare, diversificare) (-ri-a-ți-e) s. f., art. variáția (-ți-a), g.-d. art. variáției; pl. variáții, art. variáțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

ETNOPSIHOLOGÍE s. f. ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale după însușirile lui psihologice caracteristice. (< fr. ethnopsychologie) Vezi definitia »

PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »