Definita cuvantului diagonal
DIAGONÁL, -Ă, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite. ◊ Loc. adv. În diagonală = pe direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință; de-a curmezișul. ♦ Curea purtată de-a curmezișul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele. II. Adj. Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite; care este în formă de diagonală; curmeziș; cruciș. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu diagonal
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. associer, lat. associare. Vezi definitia »
AMBIENTÁL, -Ă adj. Referitor la ambient, care ține de ambient. [Cf. fr. ambiental, it. ambientale]. Vezi definitia »
BIMENSUÁL, -Ă, bimensuali, -e, adj. Bilunar. [Pr.: -su-al] – După fr. bimensuel. Vezi definitia »
PROMOȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la creșterea vânzărilor unei întreprinderi. [Pron. -ți-o-. / < fr. promotionnel]. Vezi definitia »
PICTURÁL, -Ă adj. Referitor la pictură; cu plasticitatea caracteristică picturii; plastic, pitoresc. [Cf. fr. pictural]. Vezi definitia »