Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE, dispoziții, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. ◊ Loc. adv. La dispoziție = la îndemână. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorință (momentană) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozițiúne s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
INFLAMÁȚIE s.f. Umflare și înroșire a unui organ sau a unui țesut bolnav, care devine dureros la atingere; umflătură. [Gen. -iei, var. inflamațiune s.f. / cf. fr. inflammation, lat. inflammatio]. Vezi definitia »
PSICROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin aplicații reci. [Gen. -iei, var. psihroterapie. / < fr. psychrothérapie, cf. gr. psychros – rece, therapeia – tratament]. Vezi definitia »
BICARBURÁȚIE, bicarburații, s. f. Alimentare alternativă cu doi carburanți (gaz sau benzină) a unui motor cu aprindere prin scânteie. – Din fr. bicarburation. Vezi definitia »
GEROCRAȚÍE s. f. guvernare a preoților. (< it. gerocrazia) Vezi definitia »
REINCARNÁȚIE s. f. reincarnare; metempsihoză. (< fr. réincarnation) Vezi definitia »