Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE, dispoziții, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. ◊ Loc. adv. La dispoziție = la îndemână. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorință (momentană) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozițiúne s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
AGONOTESÍE s.f. Președinția întrecerilor atletice la vechii greci. [Pl. -ii, gen. -iei. / < gr. agonothesia]. Vezi definitia »
MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. (< engl. monopfazia) Vezi definitia »
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică]. Vezi definitia »
CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros]. Vezi definitia »
HURÍE s.f. Femeie foarte frumoasă, promisă de Mohamed credincioșilor musulmani în paradis. ♦ (Fig.) Femeie foarte frumoasă și planturoasă. [Gen. -iei. / < tc. huri, cf. fr. houri < cuv. persan]. Vezi definitia »