Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ, excelențe, s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
RUJEÓLĂ, rujeole, s. f. Infecție virotică contagioasă care apare la vârsta copilăriei, caracterizată printr-o erupție generalizată de culoare roșie pe piele și pe mucoase. [Pr.: -je-o-] – Din fr. rougeole. Vezi definitia »
BELINOGRÁMĂ s.f. Imagine transmisă prin belinograf; telefotografie. [< fr. bélinogramme]. Vezi definitia »
POSTADOLESCÉNȚĂ s. f. vârsta, între 18 și 20 de ani, care urmează adolescenței. (< post1- + adolescență) Vezi definitia »
dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut. Vezi definitia »
jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic. Vezi definitia »