AUTOTIPÍE, (2) autotipii, s. f. 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu, care redă nuanțele de umbră și lumină prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. 2. Clișeu sau reproducerea unui clișeu, obținute prin autotipie (1). [Pr.: a-u-] – După fr. autotypie (< gr.). Vezi definitia »

SUPRAPOPULÁȚIE s. f. 1. mare concentrare a populației într-un oraș, într-o regiune etc. 2. (biol.) existența unei densități excesive de organisme pe o anumită arie. 3. ~ relativă = excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă ale capitalului. (după fr. surpopulation) Vezi definitia »

ELECTROCOMUNICÁȚIE s.f. Procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. [Gen. -iei. / < fr. électrocommunication]. Vezi definitia »

EXFOLIÁȚIE s. f. 1. cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. 2. cădere a părților moarte care se detașează de un os, de piele etc. în mici lamele. 3. desprindere, prin uzură, a unor straturi subțiri de pe suprafața unui metal. (< fr. exfoliation) Vezi definitia »

DELEGÁȚIE s.f. 1. Misiune sau însărcinare dată cuiva de a acționa într-un anumit fel în numele celui care i-a încredințat-o. 2. Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. Grup de persoane care au de îndeplinit (sau sunt însărcinate cu) o misiune specială. [Gen. -iei, var. delegațiune s.f. / cf. fr. délégation, lat. delegatio]. Vezi definitia »